"Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…" (Faptele apostolilor 17:30-31)
In viata noastra cotidiana ne intalnim adesea cu intrebari, multe intrebari. Unele sunt curiozitati ale noastre, altele servesc pe post de subiect al discutiei, altele cauta motive in diferite situatii, unele le putem categorisi ca intrebari simple, pe cand altele pot fi considerate intrebari complicate sau grele. In randurile care urmeaza ma voi ocupa de cateva intrebari simple, adresate textului mai sus citat, care le folosim adeseori in vorbirea noastra, dar care au raspunsuri grele insa deloc complicate.
1. Cine? - Dumnezeu
Prima intrebare este cea care ne desemneaza subiectul frazei, al discutiei, expeditorul ei, protagonistul ei, generatorul ei, cum vrei sa-l numiti. Raspunsul este cat se poate de simplu; Dumnezeu. Da, El este subiectul principal, Cel care ni se adreseaza, Cel care face actiunea posibila.
2. Ce face?
Acum, ca am stabilit Cine este subiectul, voi incerca sa raspund si la intrebarea "Ce face?". Din moment ce Dumnezeu are doua caracteristici principale, bunatatea si dreptatea, El face doua actiuni simultan, de asemenea dependente una de cealalta.
a. Actiunea care ne arata bunatatea lui Dumnezeu - Nu ţine seama de vremurile de neştiinţă
Dumnezeu, in bunatatea Lui fata de noi, alege sa nu Isi aduca aminte de pacatele noastre, alege sa nu se uite la trecutul nostru murdar, alege sa lase la o parte toate imperfectiunile si greselile noastre, alege sa nu tina seama de vremurile noastre in care nu stiam ca tot ceea ce facem este rau, dar acest lucru nu trebuie confundat cu faptul ca Dumnezeu uita. NU! Dumnezeu nu este om sa uite, pur si simplu El, din dragoste pentru noi, NU VREA sa isi aduca aminte de greselile noastre, tocmai pentru a vedea in noi chipul Sau, asa cum El a dorit de la inceput, sa fim dupa chipul si asemanarea Sa.
b. Actiunea care ne arata dreptatea si suveranitatea lui Dumnezeu - Porunceşte
Dumnezeu, pe langa faptul ca este bun, este drept, si mai mult de atat, este suveran peste toate lucrurile. Aceste caracteristici sunt inglobate in actiunea lui Dumnezeu de ne porunci noua, creeaturilor sale ce sa facem, pentru ca El este drept si dreptatea Lui tine in veac! El nu ne da porunci doar pentru a fi constransi, Dumnezeu ne da porunci pentru ca ne iubeste si de dragul nostru de El ne spune ce sa facem si cum sa facem. Asa cum parintii le poruncesc copiilor sa nu se apropie de plita sau sa isi ceara iertare cand fac greseli, asa si Dumnezeu ne porunceste si noua sa nu facem anumite lucruri sau sa facem altele.
3. Cand? - Acum
Raspunsul la intrebarea aceasta ne arata timpul cand Dumnezeu face actiunile amintite mai sus. ACUM! Acum El hotaraste sa nu tina seama de vremurile tale de nestiinta, acum El vrea sa fii mantuit, acum El iti porunceste. Este un imperativ, ACUM! Fara amanare!
4. Cui? (porunceste) - Tuturor oamenilor de pretutindeni
Daca exista un expeditor, exista si un destinatar, iar acel destinatar sunt eu, esti tu, este vecinul tau, vecina ta, dusmanul tau, prietenul tau, TOTI. Dumnezeu porunceste acum tuturor oamenilor, albi, negri, galbeni, saraci, bogati, scoliti, nescoliti, absolut tuturor oamenilor, fara exceptie. Ce onoare sa fim destinatarii mesajului lui Dumnezeu! Ce onoare sa ne vorbeasca Dumnezeu noua, noua pacatosilor!
5. Ce sa faca? (oamenii) - Să se pocăiască
Porunca lui Dumnezeu este da si amin. Si aceasta este "PACATOSULE POCAIESTE-TE!". Tu, destinatarul mesajului lui Dumnezeu, pocaieste-te. Daca nu sti ce inseamna sa te pocaiesti, te anunt; pocainta inseamna intoarcere la Dumnezeu. In limba ebraica, cuvantul pocainta este tradus prin "intoarcere la origini", adica intoarcere la statutul de copil al lui Dumnezeu, creeatie a lui Dumnezeu, perfecta si nepervertita de pacat. Asta inseamna pocainta, sa nu tina seama Dumnezeu de vremurile tale de nestiinta, sa nu te faca dupa pacatele tale, ci dupa mila si indurarea Sa. POCAIESTE-TE!
6. De ce? (sa se pocaiasca) - Pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea
Om bun, ia in vedere acest lucru, si anume ca intr-o zi ne vom infatisa toti in fata lui Dumnezeu si atunci nu va exista drum inapoi, ci doar regrete. Ia in vedere acest lucru si hotaraste astazi si acum sa te pocaiesti. Va veni ziua cand nu te vei putea dezvinovati, ziua in care Dumnezeu te va judeca. Gandeste-te la asta.
7. Cum? (va judeca) - După dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…
In ziua cand te vei afisa in fata lui Dumnezeu, El va lua in seama daca ai indeplinit porunca lui, cea de a te pocai. In functie de ceea ce ai facut tu, daca te-ai pocait sau nu, El isi va exprima bunatatea Lui fata de tine, adica nu va tine seama de vremurile de nestiinta. Dupa dreptate, asa, ai ascultat, vei trece la dreapta Sa, nu ai ascultat, vei trece la stanga Sa si vei fi judecat de catre Domnul Isus Hristos, Cel rastignit si inviat, Cel care era de la inceput si care este etern, Cel prin care s-au facut toate. El, Mielul lui Dumnezeu junghiat la Golgota, El te iti va spune "Pentru tine am murit!". Dar oare in ce mod iti va spune aceasta? Cu fata-i surazanda de bucurie ca L-ai acceptat ca Domn si Mantuitor al tau? Sau cu ochii in lacrimi, suspinand ca tu in loc sa alegi dragostea Sa, ai ales altceva distrugandu-ti orice sansa de a gusta catusi de putin din prezenta lui Dumnezeu in viata ta pe vecie!
Acum la final, va las versurile unei cantari.
Unii-L urmeaza pe Domnul Isus. Vrei si tu, vrei si tu?
Au bucurie si pace de sus. Vrei si tu?
Mare e Domnul si dragostea Sa,
Mare-ndurare ce vesnic va sta,
El Si-a dat viata sa fim noi salvati. Vrei si tu?
Unii-au fost smulsi de la moarte si chin. Vrei si tu, vrei si tu?
Au fost spalati, mantuiti pe deplin. Vrei si tu?
Mare e Domnul si dragostea Sa,
Mare-ndurare ce vesnic va sta,
El Si-a dat viata sa fim noi salvati. Vrei si tu?
Multi s-au intors ca si fiul pierdut. Vrei si tu, vrei si tu?
Ei au iertare de tot ce-au facut. Vrei si tu?
Mare e Domnul si dragostea Sa,
Mare-ndurare ce vesnic va sta,
El Si-a dat viata sa fim noi salvati. Vrei si tu?
Multi urca azi pe cararea spre cer. Vin' si tu, vin' si tu!
Ei au aflat bucurii ce nu pier. Vin' si tu!
Mare e Domnul si dragostea Sa,
Mare-ndurare ce vesnic va sta,
El Si-a dat viata sa fim noi salvati. Vrei si tu?
Mare e Domnul si dragostea Sa,
Mare-ndurare ce vesnic va sta,
El Si-a dat viata sa fim noi salvati. Vin' si tu?
joi, 26 ianuarie 2012
luni, 27 iunie 2011
Atitudini (pozitii) fata de planul lui Dumnezeu
Matei 1:18-1:25
Matei 2:1-18
De obicei acest text se citeste la sarbatoarea nasterii Domnului nostru Isus Hristos, dar dincolo de mesajul nasterii Mantuitorului din acest text as dori sa meditam putin asupra catorva aspecte privitoare la acest eveniment.
Planul lui Dumnezeu de la inceput a fost acela de a avea oameni asemenea Lui si Dumnezeu asa l-a creat pe om, asemenea Lui. Insa omul a pervertit acest plan al lui Dumnezeu si renuntand la calitatile ce le avea primite de la Dumnezeu. Insa Dumnezeu in dragostea Sa, nu a renuntat la acest plan si a introdus sistemul de jertfe pentru iertarea pacatelor noastre, sistem care si acesta s-a dovedit destul de ineficient si superficial tratat de catre oameni. Dumnezeu vazand aceasta L-a trimis pe Domnul Isus Hristos ca jertfa suprema pentru iertarea noastra definitiva si pentru a redobandi calitatile ce le aveam de la inceput in Eden; sa fim asemenea lui Dumnezeu. Astfel dar, Domnul Isus face parte din planul lui Dumnezeu de la inceput.
Haideti sa privim in textul mentionat ce atitudini au avut oamenii fata de planul lui Dumnezeu, fata de venirea Domnului Isus in lume pentru a indeplini misiunea iertarii noastre. De la bun inceput putem imparti atitudinile in doua mari categorii:
Cei din poporul lui Dumnezeu au avut si ei atitudini diferite fata de planul lui Dumnezeu. Din textul mentionat la inceput, putem observa atitudinile fecioarei Maria si a lui Iosif.
1. Atitudinea ferioarei Maria
Maria, femeie credincioasa si tematoare de Dumnezeu, logodnica lui Iosif, primeste vestea de la ingerul Gavril ca va fi insarcinata de la Duhul Sfant al lui Dumnezeu cu un copil de parte barbateasca, caruia ii va pune numele Isus. Pentru a vedea reactia ei la aflarea vestii haideti sa privim in evanghelia dupa Luca la capitolul 1. Imediat dupa aflarea vestii, ea devine uimita si nedumerita de ceea ce se intampla fiindca era fecioara (Luca 1:34). Cand ingerul ii clarifica lucrurile si ceea ce avea sa se intample si ca ea va naste pe Fiul lui Dumnezeu, Maria accepta imediat planul lui Dumnezeu, lucru ce il putem observa in exclamatia ei: "Iata roaba Domnului. Faca-mi-se dupa cuvintele tale!" (Luca 1:38). De asemenea Maria este bucuroasa si fericita asa cum marturiseste ea Elisabetei: "Si mi se bucura duhul in Dumnezeu, Mantuitorul meu, pentru ca a privit spre starea smerita a roabei Sale. Caci iata ca de acum incolo toate neamurile imi vor zice fericita" (Luca 1:47-48). Aceasta este pozitia Mariei fata de planul lui Dumnezeu, aceea de acceptare!
2. Atitudinea lui Iosif
Iosif, barbat din semintia lui Iuda, neprihanit, logodnicul Mariei, afla ca Maria a ramas insarcinata, iar ca sa nu o faca de rusine, el decide sa o paraseasca pe ascuns (Matei 1:19). Planul lui Dumnezeu pentru Iosif era ca el sa il creasca pe Domnul Isus, dar el respinge acest plan din cauza rusinii pe care o va suporta logodnica sa. Insa Dumnezeu intervine, iar in timpul unui vis, un inger ii spune sa nu o paraseasca pe Maria caci ea este insarcinata de la Duhul Sfant, va naste un Fiu a carui nume va fi Isus. Dupa acest mesaj al ingerului din vis, Iosif accepta planul lui Dumnezeu si se casatoreste cu Maria (Matei 1:24-25).
II. Atitudinile celor care nu sunt din poporul lui Dumnezeu
Mai inainte am vazut ce atitudini au avut Maria si Iosif fata de planul lui Dumnezeu. In randurile care urmeaza haideti sa vedem ce atitudini au aceia care nu sunt din poporul lui Dumnezeu, conform textului acestia fiind cei 3 magi si Irod.
1. Atitudinea celor 3 magi
Magii erau regi din Rasarit (din vechiul Babilon, Orient) care aveau bogate cunostinte de astronomie. Conform relatarii lor ei au venit in Ierusalim pentru a-L gasi pe Imparatul de curand nascut (Matei 2:2), pentru a I se inchina. Ei stiau din scrierile prorocilor ca Mesia se va naste in Betleemul din Iudea (Matei 2:5-7) si sunt hotarati sa mearga pana la locul unde S-a nascut Mantuitorul, steaua calauzindu-i. Odata ajunsi in locul unde se afla Domnul Isus, ei se arunca cu fata la pamant si I se inchina si cu darurile aduse: aur, tamaie si smirna, fiecare din ele avand semnificatia lui; aur pentru Imparat, tamaie pentru Mare Preot, smirna pentru Prooroc. Observand actiunile lor, putem trage concluzia ca ei desi nu erau din poporul lui Dumnezeu, accepta planul Sau fiind constienti de identitatea persoanei Domnului Isus si aleg sa I se inchine Lui. Ei vin in Betleem sa se inchine Imparatului!
2. Atitudinea lui Irod
Irod era imparatul evreilor, desi nu apartinea poporului lui Dumnezeu, el la origini fiind edomit, fiul lui Antipater Edomitul. A fost pus in fruntea poporului de catre romani, mai intai ca si guvernator al Galileii, apoi ca si imparat(rege) al Iudeii. De la bun inceput el nu accepta planul lui Dumnezeu, incercand sa se opuna, ordonand omorarea tuturor pruncilor de parte barbateasca mai mici de 2 ani (Matei 2:16). El nu izbuteste in planul sau de a-L omori pe Domnul Isus, caci un inger al Domnului l-a trimis pe Iosif impreuna cu Maria si cu Domnul Isus in Egipt. Desi nu a izbutit el totusi s-a impotrivit iar Sfanta Scriptura ne spune despre el ca a murit (Matei 2:19). Este evident ca si cei prezentati mai sus au murit, dar despre Irod, Scriptura mentioneaza acest lucru intr-un mod categoric. Atitudinea sa a fost una de respingere totala a planului lui Dumnezeu, cu tot cu consecintele suportate.
Da, atitudinile oamenilor fata de planul lui Dumnezeu au fost, sunt si vor fi cu siguranta diferite, insa haideti sa reflectam serios asupra atitudinii pe care o luam noi personal, caci aceasta ne poate conduce spre binecuvantare sau spre blestem. Dumnezeu poate interveni in viata noastra pentru a ne schimba atitudinea, dar daca El nu intervine si ne lasa in voia mintii noastre blestemate, cu ce ne vom alege? Domnul are un plan cu fiecare in parte; tu ce pozitie iei fata de planul lui Dumnezeu cu privire la viata ta? Domnul sa ne dea intelepciune sa ne raportam corespunzator la planurile Sale, caci ele sunt pentru desavarsirea noastra, nu pentru prabusirea noastra!
AMIN!
Matei 2:1-18
De obicei acest text se citeste la sarbatoarea nasterii Domnului nostru Isus Hristos, dar dincolo de mesajul nasterii Mantuitorului din acest text as dori sa meditam putin asupra catorva aspecte privitoare la acest eveniment.
Planul lui Dumnezeu de la inceput a fost acela de a avea oameni asemenea Lui si Dumnezeu asa l-a creat pe om, asemenea Lui. Insa omul a pervertit acest plan al lui Dumnezeu si renuntand la calitatile ce le avea primite de la Dumnezeu. Insa Dumnezeu in dragostea Sa, nu a renuntat la acest plan si a introdus sistemul de jertfe pentru iertarea pacatelor noastre, sistem care si acesta s-a dovedit destul de ineficient si superficial tratat de catre oameni. Dumnezeu vazand aceasta L-a trimis pe Domnul Isus Hristos ca jertfa suprema pentru iertarea noastra definitiva si pentru a redobandi calitatile ce le aveam de la inceput in Eden; sa fim asemenea lui Dumnezeu. Astfel dar, Domnul Isus face parte din planul lui Dumnezeu de la inceput.
Haideti sa privim in textul mentionat ce atitudini au avut oamenii fata de planul lui Dumnezeu, fata de venirea Domnului Isus in lume pentru a indeplini misiunea iertarii noastre. De la bun inceput putem imparti atitudinile in doua mari categorii:
- atitudinile celor din poporul lui Dumnezeu;
- atitudinile celor care nu sunt din poporul lui Dumnezeu.
Cei din poporul lui Dumnezeu au avut si ei atitudini diferite fata de planul lui Dumnezeu. Din textul mentionat la inceput, putem observa atitudinile fecioarei Maria si a lui Iosif.
1. Atitudinea ferioarei Maria
Maria, femeie credincioasa si tematoare de Dumnezeu, logodnica lui Iosif, primeste vestea de la ingerul Gavril ca va fi insarcinata de la Duhul Sfant al lui Dumnezeu cu un copil de parte barbateasca, caruia ii va pune numele Isus. Pentru a vedea reactia ei la aflarea vestii haideti sa privim in evanghelia dupa Luca la capitolul 1. Imediat dupa aflarea vestii, ea devine uimita si nedumerita de ceea ce se intampla fiindca era fecioara (Luca 1:34). Cand ingerul ii clarifica lucrurile si ceea ce avea sa se intample si ca ea va naste pe Fiul lui Dumnezeu, Maria accepta imediat planul lui Dumnezeu, lucru ce il putem observa in exclamatia ei: "Iata roaba Domnului. Faca-mi-se dupa cuvintele tale!" (Luca 1:38). De asemenea Maria este bucuroasa si fericita asa cum marturiseste ea Elisabetei: "Si mi se bucura duhul in Dumnezeu, Mantuitorul meu, pentru ca a privit spre starea smerita a roabei Sale. Caci iata ca de acum incolo toate neamurile imi vor zice fericita" (Luca 1:47-48). Aceasta este pozitia Mariei fata de planul lui Dumnezeu, aceea de acceptare!
2. Atitudinea lui Iosif
Iosif, barbat din semintia lui Iuda, neprihanit, logodnicul Mariei, afla ca Maria a ramas insarcinata, iar ca sa nu o faca de rusine, el decide sa o paraseasca pe ascuns (Matei 1:19). Planul lui Dumnezeu pentru Iosif era ca el sa il creasca pe Domnul Isus, dar el respinge acest plan din cauza rusinii pe care o va suporta logodnica sa. Insa Dumnezeu intervine, iar in timpul unui vis, un inger ii spune sa nu o paraseasca pe Maria caci ea este insarcinata de la Duhul Sfant, va naste un Fiu a carui nume va fi Isus. Dupa acest mesaj al ingerului din vis, Iosif accepta planul lui Dumnezeu si se casatoreste cu Maria (Matei 1:24-25).
II. Atitudinile celor care nu sunt din poporul lui Dumnezeu
Mai inainte am vazut ce atitudini au avut Maria si Iosif fata de planul lui Dumnezeu. In randurile care urmeaza haideti sa vedem ce atitudini au aceia care nu sunt din poporul lui Dumnezeu, conform textului acestia fiind cei 3 magi si Irod.
1. Atitudinea celor 3 magi
Magii erau regi din Rasarit (din vechiul Babilon, Orient) care aveau bogate cunostinte de astronomie. Conform relatarii lor ei au venit in Ierusalim pentru a-L gasi pe Imparatul de curand nascut (Matei 2:2), pentru a I se inchina. Ei stiau din scrierile prorocilor ca Mesia se va naste in Betleemul din Iudea (Matei 2:5-7) si sunt hotarati sa mearga pana la locul unde S-a nascut Mantuitorul, steaua calauzindu-i. Odata ajunsi in locul unde se afla Domnul Isus, ei se arunca cu fata la pamant si I se inchina si cu darurile aduse: aur, tamaie si smirna, fiecare din ele avand semnificatia lui; aur pentru Imparat, tamaie pentru Mare Preot, smirna pentru Prooroc. Observand actiunile lor, putem trage concluzia ca ei desi nu erau din poporul lui Dumnezeu, accepta planul Sau fiind constienti de identitatea persoanei Domnului Isus si aleg sa I se inchine Lui. Ei vin in Betleem sa se inchine Imparatului!
2. Atitudinea lui Irod
Irod era imparatul evreilor, desi nu apartinea poporului lui Dumnezeu, el la origini fiind edomit, fiul lui Antipater Edomitul. A fost pus in fruntea poporului de catre romani, mai intai ca si guvernator al Galileii, apoi ca si imparat(rege) al Iudeii. De la bun inceput el nu accepta planul lui Dumnezeu, incercand sa se opuna, ordonand omorarea tuturor pruncilor de parte barbateasca mai mici de 2 ani (Matei 2:16). El nu izbuteste in planul sau de a-L omori pe Domnul Isus, caci un inger al Domnului l-a trimis pe Iosif impreuna cu Maria si cu Domnul Isus in Egipt. Desi nu a izbutit el totusi s-a impotrivit iar Sfanta Scriptura ne spune despre el ca a murit (Matei 2:19). Este evident ca si cei prezentati mai sus au murit, dar despre Irod, Scriptura mentioneaza acest lucru intr-un mod categoric. Atitudinea sa a fost una de respingere totala a planului lui Dumnezeu, cu tot cu consecintele suportate.
Da, atitudinile oamenilor fata de planul lui Dumnezeu au fost, sunt si vor fi cu siguranta diferite, insa haideti sa reflectam serios asupra atitudinii pe care o luam noi personal, caci aceasta ne poate conduce spre binecuvantare sau spre blestem. Dumnezeu poate interveni in viata noastra pentru a ne schimba atitudinea, dar daca El nu intervine si ne lasa in voia mintii noastre blestemate, cu ce ne vom alege? Domnul are un plan cu fiecare in parte; tu ce pozitie iei fata de planul lui Dumnezeu cu privire la viata ta? Domnul sa ne dea intelepciune sa ne raportam corespunzator la planurile Sale, caci ele sunt pentru desavarsirea noastra, nu pentru prabusirea noastra!
AMIN!
marți, 22 iunie 2010
Cea mai mare porunca
Marcu 12:28-31
28. Unul din cărturari, care-L auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine Saducheilor, a venit la El, şi L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?”
29. Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ,Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;’
30. şi: ,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta’; iată porunca dintâi.
31. Iar a doua este următoarea: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”
AMIN!
Carturarul vroia sa-L ispiteasca pe Isus incercand sa afle de la El care dintre porunci e cea mai de pret si cea mai importanta pentru El. Raspunsul lui Isus este foarte surprinzator pentru carturar, caci Domnul Isus nu spune despre niciuna din cele 10 porunci in mod direct, dar spune altele 2 care sunt peste cele 10.
La o prima vedere se observa o legatura intre aceasta porunca si cele 10 date lui Israel. Domnul Isus spune “Domnul, Dumnezeul nostru”; in Exod 20:2, Dumnezeu spune lui Israel “Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.” Isus reaminteste carturarului prima porunca data de Dumnezeu, Dumnezeul nostru, al tuturor si reaminteste ca “este un singur Domn”. In Exod 20:3 Dumnezeu spune lui Israel “Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.” Care e legatura dintre aceste doua texte? Legatura este ca Domnul Isus ii spune carturarului ca este doar un singur Domn, astfel explicand de ce sa nu avem alti dumnezei in afara de El, caci Dumnezeu e doar UNUL, nu mai exista alti dumnezei.
Dupa ce explica prima porunca data lui Israel pe vremea lui Moise, Domnul Isus adauga la aceasta porunca “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta.” Stam si ne intrebam cum sa iubim noi pe Dumnezeu cu toata inima, cu tot sufletu, cu tot cugetul si cu toata puterea? Iata explicatia:
- Iubirea cu toata inima:
Toti am iubit pe cineva in viata. Cand iubesti pe cineva, la mijloc sunt emotii si sentimente puternice. SIMTIM dragoste si iubire fata de acea persoana, ca sentiment. Iubirea cu toata inima pe Dumnezeu implica sentimente directe fata de Dumnezeu.
- Iubirea cu tot sufletul:
In ce consta aceasta iubire? Aceasta iubire consta in daruirea completa a sufletului nostru lui Dumnezeu, sa ii incredintam Lui sufletul nostru, sa-L lasam pe El sa ne conduca si sa ne fie calauza.
- Iubirea cu tot cugetul:
Cum sa iubim noi pe Dumnezeu cu cugetul? Raspunsul e unul foarte simplu. Citind Cuvantul Sau, ajungem sa credem in El. Credinta noastra vine de la cugetul nostru, dupa ce am citit Cuvantul Sau. Credinta noastra e iubirea cu tot cugetul. Mintea noastra e numai la El si la voia Sa.
- Iubirea cu toata puterea:
Acum, sa iubim cu toata puterea? Cum e asta? Dumnezeu e atotputernic si iubitor si ne da fiecaruia dupa merit sanatate, loc de munca, situatii materiale bune sau mai putin bune. Iubirea cu toata puterea e sa ii aducem Lui tot ce este al Lui, cati de la El avem tot. Sa-I multumim pentru tot ceea ce ne da El, dar nu in ultimul rand sa facem voia Sa din toate puterile noastre.
Aceste 4 tipuri de iubiri sunt strans legate intre ele. Daca ne lipseste una, ne lipesc toate, deci ne lipseste iubirea pentru Dumnezeu.
Daca iubim pe Dumnezeu asa cum ne spune Domnul Isus, nu avem cum sa incalcam celelalte porunci ale sale. Nu avem cum sa curvim, sa mintim, sa furam, sa poftim la bunul altuia, sa luam in desert numele Sau, pentru ca aceste lucruri nu-I plac Domnului Dumnezeului nostru.
Cea de-a doua porunca este aceeasta: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Dar cum sa ne iubim pe noi insine? Dumnezeu ne spune sa-L iubim pe El si sa-L urmam pe El, nu sa ne iubim pe noi insine. Dar noi, iubind pe Domnul si facand voia Sa, Duhul Sfant al lui Dumnezeu este in noi. Cum sa nu te iubesti tu pe tine insuti cand Dumnezeu este in tine? Nu iubesti tu pe Dumnezeu? Da, noi ne iubim pe noi pentru ca iubim persoana noastra calauzita de Dumnezeu si iubim pe Dumnezeu. Dar cum sa iubim pe aproapele nostru? Iubim pe aproapele nostrum asa de mult cum ne iubim pe noi, cei plini de Dumnezeu. Iubim pe aproapele nostru pentru ca iubim pe Dumnezeu, si Dumnezeu ne iubeste pe toti.
Cele doua porunci sunt in stransa legatura una cu alta. Nu poti iubi aproapele daca nu iubesti pe Dumnezeu si nu poti iubi pe Dumnezeu daca nu iubesti aproapele tau.
Fie ca dragostea noastra pentru Dumnezeu si pentru semeni sa rodeasca pe zi ce trece din ce in ce mai mult, iar iubirea noastra pentru Domnul si pentru semeni sa fie o iubire asa cum Domnul o cere de la noi. AMIN!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)